
Citesc pe site-ul guvernamental (si cat se poate de oficial cata vreme afiseaza simbolistica oficiala a Guvernului Romaniei ) al “departamentului pentru romanii de pretutindeni” mesajul unui anume domn Tomac; secretar de stat,pe statul de plata al Ministerului Afacerilor Externe.
Wikipedia zice ca ar fi studiat la Facultatea de Istorie si ca ar fi un tip ok in timp ce masinaria motoarelor de cautare demonstreaza exact contrariul. Asta daca e sa iei in seama ca a fost consilier Basescian si ca s-a mai si jucat dupa bunul plac cu buletinele de vot ale diasporei.
Dar daca am ignora ce putem gasi pe net cu si despre domnul in cauza ? Si ne-am limita strict la comunicat ? Cum se descifreaza si se “traduce” citatul de mai jos ?
“Cu ocazia celor două sărbători ale românilor – ziua închinată celui care ne-a creştinat, Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, ocrotitorul României şi al românilor, şi cea în care România a revenit în fruntariile ei fireşti – îndrept către dumneavoastră gânduri de prietenie şi respect.”
Sfantul Andrei,in mod corect punctat, este ocrotitorul romanilor. Si tot in mod corect, 30 Noiembrie chiar este ziua tuturor romanilor. Posibil ca “de pretutindeni” sa sune putin bombastic dar, la ceas de sarbatoare, hai sa nu ne impiedicam de semantica. Insa partea cu Romania care a revenit in fruntariile ei firesti , indiferent cat as fi de ingaduitor in aprecieri, zau, nu o inteleg sub nici o forma ! Motivul e simplu; istoria pentru nelicentiatii in istorie a marcat cat se poate de clar:
(31 decembrie 1919)
Art. unic. Se ratifica, investindu-se cu putere de lege decretul-lege cu nr. 3631 din 11 decembrie 1918, publicat în “Monitorul oficial” cu nr. 212 din 13 decembrie 1918, privitor la unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei, Satmarului si Maramuresului cu vechiul Regat al României, în cuprinderea urmatoare:
Ferdinand I,
Prin gratia lui Dumnezeu si vointa nationala, rege al României,
La toti de fata si viitori, sanatate:
Asupra raportului presedintelui Consiliului nostru de Ministri sub nr. 2171 din 1918,
Luând act de hotarârea unanima a Adunarii Nationale din Alba Iulia.
Am decretat si decretam:
Art. I. Ţinuturile cuprinse în hotarârea Adunarii Nationale din Alba Iulia de la 18 noiembrie (1 decembrie) 1918 sunt si ramân deapururea unite cu Regatul României.
Art. II. Presedintele Consiliului nostru de Ministri este însarcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului-lege de fata.
Dat în Bucuresti, la 11 decembrie 1918, Ferdinand.
Presedintele Consiliului de Ministri, Ion I. C. Bratianu.
Aceasta lege s-a votat de Adunarea Deputatilor în sedinta de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamatiuni.
Presedinte, N. Iorga.
Secretar, Stefan Metes.
Aceasta lege s-a votat de Senat în sedinta de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin aclamatiuni.
La 4 iunie 1920 la Trianon România şi Ungaria semnează Tratatul de pace care consfinteşte Unirea Transilvaniei cu România. La 28 octombrie, ministrul de externe în guvernul Alexandru Averescu, Take Ionescu, semnează tratatul unirii Basarabiei cu România. În privinta Cadrilaterului, sudul Dobrogei, Romania şi Bulgaria au semnat la Neuilly la 27 noiembrie 1919 un tratat care recunoştea granitele consemnate la pacea de la Bucureşti in 1913.
Noua Românie avea un teritoriul dublu, de aproape 300.000 km pătrati în comparaţie cu Romania antebelica. Populaţia a crescut in aceasi proporţie, de la 8,5 milioane la peste 16 milioane. Potenţialul economic s-a dublat faţă de cel al vechii Românii. sursa
Inteleg ca “fruntariile” au legatura cu cele de mai sus; chiar daca de la teorie si entuziasm pana la semnaturile finale a trecut ceva vreme. Insa, ca sa ne mentinem in limitele ADEVARULUI ISTORIC, oricat s-au straduit comunistii (din 1948 si pana in 1989) iar mai apoi urmasii lor din esalonul doi, (1990 - 2011) nu putem sterge din incheietura, doar pentru ca asa cere “partidul”, ceea ce mai bine de 80 de ani a fost si a ramas istoria adevarata. Si anume ca, “in 10 mai 1866 Carol I al României depune jurământul în faţa Parlamentului României.
Ziua Regelui = Ziua naţională a României între 1866-1948.”
Nu am nimic personal impotriva domului secretar de stat Tomac. Nu am nimic impotriva departamentului pe care il conduce.Cum nu am nimic nici impotriva “zilei nationale” sau a Romaniei din anul 2011. Si acest text nu se doreste a fi interpretat ca fiind scris de unul de “o alta orientare politica”, eventual opusa de cea a domnului Tomac. Insa nu mai am nici rabdare si nici toleranta fata de minciuna oficiala, in interes de partid sau de ramanere vremelnica la putere. Cu atat mai putin cand ea vine din partea unui “istoric” nascut in Basarabia !
Aproape 100 de ani ziua nationala a statului roman s-a celebrat pe 10 Mai. Ca ne convine sau nu faptul ca nu era Republica ci Regat, a fost si este un fapt demonstrat istoric .La fel cum tot un fapt istoric este si ca “fruntariile” nu de comunisti au fost realizate.Ei doar le-au batjocorit si continua sa o faca
Data a fost mai apoi schimbata de comunisti cu 23 August din motive care aproape deloc pro-romanesti si aproape integral pro-sovietice. Iar daca in final de decembrie ‘89 n-au fi venit (ramas) la putere tot comunistii si filo-rusii (cu studii la Moscova) normal si legal ar fi fost ca Ziua Nationala sa redevina 10 Mai. Revenindu-se la “traditia seculara” la care se tot face trimitere de cate ori le cade bine pe feng-shui. Si nefiind nevoie de INVENTIA 1 Decembrie !
1 Decembrie ca, prin parada militara, pulimea sa inteleaga ca nu intentionam sa “cedam” Transilvania si ca Ungaria isi poate pune pofta in cui ? Sa fim seriosi, Ungaria n-a fost niciodata o “putere militara ” de care Romania sa se teama.
1 Decembrie pentru a face “in sâc” sperietorii burghezo-mosieresti (in frunte cu Regele Mihai) si pentru a transmite aceleiasi pulimi ca nu se intentioneaza restituirea proprietatilor furate de comunisti ? Si ca se s-a furat e bun furat ? Sa fim seriosi. Cu sau fara aceasta inventie, se fura de 20 de ani si tot nu se (mai) termina.
Daca nu se apela la prosteala asta pe fata credeti ca se mai fluturau “stiri” de acest gen cu o zi inainte de sarbatoarea nationala ? Daca am fi revenit ,normal si firesc, la traditie si normalitate poate ca indemnurile de genul “Zâmbeşte româneşte !”, “Petrece româneşte !” ni s-ar fi parut mai putin idioate. Macar stiam cu sta treaba cu “râul, ramul…” Si poate ca nu mai avem nevoie sa invatam de la francezi si americani ce va sa zica respectul fata de drapel.
Faptul ca sunt necesare televiziuni si emisiuni care predau cu insistenta lectia indobitocirii pentru a ne imboldi sa petrecem sau sa zambim romaneste mi se pare la fel de imbecil si ipocrit ca si importatul ” de Craciun… de Pasti .. sa fi mai bun”. Si ma incapatanez sa cred ca revenind la 10 Mai avem sansa de a ne aminti mai des ca apartinem acestei tari si ca avem o identitate. Nu o singura zi pe an !
Dar pentru asta e nevoie ca insi asemeni Tomacului sa se opreasca din mintit. Sa se dea frumos si fara zgomot la o parte si sa ne lase sa ne privim in mod corect trecutul in ochi. Pana ce, tot fara mare tam-tam, ne vom impaca cu el macar cat sa nu mai simtim nevoia sa ne cautam identitatea prin tomberoanele planetei.
