Surioara Cu 4 Maini
Motto: ” Fiul meu mi-a spus că îşi doreşte o surioară cu patru mîini, ca în desenele Ben 10″
Mai renteaza sa fii copil, mai poti scapa de dogoarea jarului prin care scormonesc oamenii mari atunci cand nu esti la gradinita ? Si pana la urma esti mai norocos sau mai ghinionist ca te-ai nascut direct in secolul XXI si cresti in mijlocul desenelor
animate din ce in ce mai sangeroase si violente ? Tropãilã, Bambi, sau Mwogli ar avea vreo insemnatate doar cu conditia sa ameninte din 2 in 2 episoade cu distrugerea planetei si extinctia intregii rase umane
In fond cine-s Tom si Jerry, Donald si ceilalti demodati ? Stramosii lui Sfarma Falci, Ben 10, Power Rangers si ai Piratului Jack, niste personaje ce modeleaza a incrancenare privirile copiilor ? N-au decat sa ramana stramosi. Cine mai baga-n seama niste boshorogi animati care nu-s in stare sa rupa un cap de pe umeri, sa umple ecranul de sange sau sa màraie printre dinti amenintari?
V-ar fi placut sa ramaneti repetenti la copilarie si sa mai frecventati pentru o vreme orele de bucurie sincera, de inconstienta nevinovata si zglobie ? Ati vrea ca azi sa va spuna oamenii mari “La multi ani!”? Eu unul as vrea.
As vrea sa nu stiu cine e Emil Boc, cine sunt Seitan, Vladescu sau Funeriu. Sa fie detronati in mai putin de 30 de minute de Tom si Jerry, de Mickey Mouse si de ratoiul Donald sau Pisicle Aristocrate, niste personaje mult mai simpatice si inofensive. Mi-e teama insa ca nici sotronul, nici mingea, nici elasticul, nici ciresele vecinului, nici Baloo sau motanul Felix, nici cornetele nu mai sunt ce-au fost. Nici inocenta nu mai are costumul ala de un alb imaculat, nici urechile nu mai sunt imune la boscorodeala parintilor carora nu le-ajung banii de la o luna la alta. Mi-e teama ca ei, Boc, Seitan, Vladescu, Funeriu, Udrea si compania de sunete jalnice, stridente au trimis ceva din parfumul tristetii si-n narile copiilor ce-si amaneteaza inconstient copilaria
Ridurile, firele albe, fruntile incretite si umerii aplecati raman doar in custodia celor trecuti de prima tinerete sau coboara cateva trepte, la mezanin, la gradinita ? Mi-e greu sa simt atat de monstruos chiar azi, de 1 Iunie. Asa incat, mai fac o incercare, simpla dar sincera chiar si cu riscul ca ne-am putea juli genunchii, coatele sau palmele:
“- La multi ani !”.
Copiilor mici, copiilor mari, celor care au curajul, inconstienta si norocul de a fi si de a ramane copii le doresc sa nu-si juleasca niciodata lumina inocenta din privire.







