|Texte Cu Continut Ridicat De Litere |
Os,… huooo !,… la oase !,… tepe,… marsavi,… ilegitimi,… fosti,… neo si cripto (de toate genurile),… profitori,… corupti,… oligarhi,… slugi,…moguli… imbogatiti,… saraciti,… furati,… inselati….
Nimeni, niciodata, nu zice ceva de Europa si de ce-am vrut acolo, de fapt..
Ne aruncam inspre noi cu un noroi de care ne va trebui mult timp sa ne spalam.
Dar, in definitiv, nu se poate si asa ? Sau se poate si mai mult?
Daca va faceti timp sa-i priviti pe cei care intra si ies, pe cei care fumeaza cu un pahar de plastic in mana in fata buildingurilor de birouri, stau la o masa, miscand isteric si incnconstient din picior, puteti sa va faceti macar o impresie despre ce face “cariera” din om. 
M-am intalnit ieri cu o veche cunostinta, persoana cu multe responsabilitati corporatiste, care mi-a spus in 10 minute, in formulari diferite, ca nu are nimic vesel sa-mi povesteasca si ca in general nu se prea intampla lucruri de genul asta intr-un mediu de lucru competitiv.
Oamenii se cam plang despre ceea ce fac si cel mai grav e ca si cei carora le place ce fac se plang in cor cu ceilalti.Oboseala, plictiseala, idioti, rutina, absurd, presiune prea mare, lipsa de perspective, de timp, de comunicare, singuratatea, insingurarea, inchiderea in sine si alte teme invecinate razbat constant din conversatiile de intalnire.
In loc de “buna ziua”, ne povestim cat de rau ne simtim.
E un fel de: “ia tu energia mea negativa si da-mi-o pe a ta”.
Si cam asta e tot, exersam zilnic, cu mici pauze si realizam tot mai rar ca lipsa de sens in dobandirea unei “cariere”, a unui “status social demn si decent” sun cei mai mari ucigasi in serie al tuturor timpurilor. 
Blegoo (1)
| 