:: WhiteWolf :-: Las Ca Merge ::

Imi este din ce in ce mai greu sa nu ma emotionez. Sa nu rezonez, sa nu simt nevoia si impulsul de a dona, de a colabora, de a ma inregimenta in marea “armata” a voluntarilor care populeaza corturi din cele mai diverse si sub cele mai variate motive. Parul imi este usor zbarlit, corpul imi este strabatut de fiori si aproape m-am umezit de emotia continua care ma bombardeaza 24 din 24.
Oameni, buni, imi pasa !
Imi pasa de cancerul la san si la prostata, de alcoolism, de Valentines Day, de Paul de Romania, de paraliticii si cei atinsi de leucemie care imi populeaza stirile de la ora 17, 19, 22, 23…Sunt perfect constient ca, zilnic, mor 10-20 de insi pe soselele si in orasele mioritice. Si nu imi sunt deloc indiferente zilele mondiale ! Indiferent cu ce si despre ce se asociaza aceste zile mondiale, imi este imposibil sa raman insensibil!
Pana la urma, asa cum am vazut cu toii, chiar si baiatul ala care ne invata ce sa citim in ziare si cum sa ne enervam (din cauza ca) traieste cu parintii la 35 de ani (cred) si-a riscat inteligenta luand pumni in cap doar pentru a participa la un teledon. Si vorba aia, Mircea Badea nu-i chiar miezul din paine cand vine vorba de a ne lasa capacitati sa ne pese; avem doua dive, pe Mihaela Radulescu - Schwartzenberg si pe Andreea Marin Banica, absolut geniale cand vine vorba sa adune banii altora pentru cate un cutare-una-alta, debordand de umanism si omenie. Al altora si pe banii altora, desigur.
Ele fiind mult prea scarbite de euroi ca sa isi mai permita sa marce banul scos din reclamele la sampoane si uleiuri .
Doritoarele si doritorii pot incepe sa ma injure si chiar sa ma urasca pentru ceea ce voi scrie in continuare, insa, cu toata sinceritatea, M-AM SATURAT de sensibilitatile astea de import !
Chit ca n-am terminat de integrat tiganii (cata vreme , inca se impusca prin Craiova) si nici n-am trimis corturi prin China pe cat ne tine bogatia tarii si sensibilitatea fiecaruia, mai nou, ne-am apucat de sarbatorit (constient sau inconstient) Ziua internatională a copilului dispărut”. La o distanta nu foarte mare de “Ziua Barbatului” ne-am mai gasit un motiv sa dam din gura fara sa facem nimic cu tot felul de tiparituri pe hartie lucioasa si politisti care impart aceste hartii lucioase (unii le mai numesc si pliante) gospodarilor si gospodinelor. A nu se ignora varianta “on line” , cea cu “descarca si da mai departe” despre care Victor Ciutacu zice ca ar cam insemna “o initiativa misto”
Am dat doua link-uri, se poate intelege (si chiar recomand asta) ca mi-am facut datoria. Pot continua sa spun ce cred, da ?
Cautarea dupa “missing child” , intoarce aproximativ 1.810.000 de rezultate. Daca ne rezumam la “campanie copii disparuti”, adunam aproximativ 338.000 pagini scrise în limba Română. Asta inseamna ca ne pasa, chipurile, nu-i asa ?
Ca sa nu mai spunem despre chestii pur romanesti. Din alea in care, rapid, punem cateva mese cap in cap in jurul carora “cativa specialisti in domeniu” vor purcede la reinventarea apei calde, a rotii si a mersului pe jos cu tot tacamul si recuzita aferente; lacrimi, voci grave si triste, statistici, declaratii ale comandantilor de politie, tristeti irepetabile. Si daca-l prind intr-o zi buna pe Adrian Paunescu, vom avea si o poezie “la minut” pe marginea temei date.
Nu ne-au spus si nici nu ne vor spune cam ce comision iasa din toata afacerea asta numita “hai sa pretindem ca ne pasa ca sa ne curga comisionul” !
Nu ne spun nici cat se chinuie sa ne arate, zilnic, aceleasi povesti cu mereu alte chipuri, (disparuti, cancer, leucemie, scleroza degenerativa, copii flamanzi, boschetari, batrani care mor de foame, accidente mortale) prin jurnalele generatoare de audientele carlig pentru cei care platesc publicitatea, nici ce banuti misto si usurei iasa de pe urma atitudinilor de tipul “Mircea, fa-te ca lucrezi”.
Ne prefacem ca lucram, ca ne pasa de orice. Mimam frumos ca ne freaca o grija sporita si iremediabila pentru orice fenomen care naste drame si apoi, sa vezi ce frumos si pragmatic fac profit cei care tiparesc pliantele alea frumos colorate pe hartie lucioasa. In plus, nici nu mai conteaza sectiunile de concretizare sau finalizare cata vreme, atat de frumos, ne prefacem ca jucam cu privirea atintita la poarta adversa. Cea a castigului din dramele semenilor.
Emisiunile tv. si deja celebrele jurnale de stiri sunt intesate cu publicitate. Campania celor de la Jurnalul National se vinde la pretul obisnuit al ziarului in chioscuri. De fapt, putin mai scump , azi fiind luni ; adica, zi cu c.d. de colectie.
N-as vrea sa se inteleaga ca diferitele boli si forme de cancer, copii disparuti, batranii saraci si neputinciosi, dramele de pe soselele patriei nu genereaza durere reala si / sau lacrimi. Ca, daca ar fi sa mi se intample sau sa vi se intample am ramane insensibili.
Insa, pe bune, parca prea se face comert cu lacrimi si suferinta, prea ne aburesc ca indreptam raul cu seminarii, discutii sterile si campanii, pliante si stiri soc. Prea ni se vand tot felul de “hai sa vorbim discutii” - pe bani frumosi- cu pretentiii de solutie.Pe simplul motiv ca traim intr-o epoca in care parintii nu mai pot fi determinati sa aiba grija de proprii copii in mod natural si firesc; e nevoie de mese rotunde, de pliante, de beculete chinezesti de o cu totul alta culoare decat cea cu care viseaza Politia Romana sa opreasca accidentele
Si daca tot am importat practica asta aducatoare de banet, daca tot am ajuns sa sarbatorim orice si oricum iar de “specialisti nu ducem lipsa”, cam cat mai am de asteptat pana voi vedea, in direct si la ore de maxima audienta, “Ziua mondiala a copilului cu pielea belita la genunchiul drept si palma stanga” sau “Ziua nationala a copilului care si-a luat omorul din cauza unui 4 la literatura”?

Update; Cei de la Metropotam au considerat ca ceea ce am scris in aceasta postare merita o recomandare la sectiunea “saptamana pe bloguri” si au dat link-ul, incluzandu-ma intr-o companie mai mult decat onoranta. Le multumesc.

In iuresul agoniei politico- galagioase, cu infirmi reincarcati din ruinele partidelor care, (peste doar trei luni, vor cam elibera scena politica) se dau eleganti si decenti dar se vor pali crancen pana in fata urnelor, care precis vor suna, dezolant, a gol, pae a nu mai conta ca s-au finalizat legile prin care -in regim de urgenta- italienii ne vor repatria ciorditorii si mailatii.
Ici-colo, cate un coltisor de gazeta si o stire scurta, inainte de “sport”, pomeneste de existenta unei probleme de nivel national si care implica Romania la nivel de stat. Cu mult mai putin decat ceea ce pot citi pe messenger cei care au prieteni, neamuri, membrii de familie, plecati sa ajute piata muncii sau la golitul buzunarelor macaronarilor; cu totii speriati de noua politica marca Berlusconi.
Oficial, in Romania se tace. Se tace adanc, se tace corespunzator si se tace stufos. Sau se minte nonsalant !
Pe de o parte pentru ca, mai toti scolitzii, ambitiosii si perseverentii sunt ocupati cu a-si ascunde cat mai dibaci defectele de conduita morala doar-doar mai prind inca “o tura” vitrina alesilor. Pe de alta parte, pur si simplu pentru ca e cam greu sa comentezi cand ti se dau picioare in cur pe merit.
Neoficial, romanii se simt persecutati, se simt oaia neagra a Europei in timp ce, cate o clona de Mailat mai comite un viol fix in mijlocul crizei.
Cand punem de petitii (vezi link-ul cu oaia neagra -n.m.) ne gandim vreo secunda ce a generat reactia oficialilor italieni ? Cand il suspectam pe Berlusconi ca a revenit la putere pe valul nationalist si anti-romanesc, o facem de pe pozitii corecte atunci cand pretindem ca am fi usi de biserica impotriva carora oficialii italieni si mafiotii lor au ceva impotriva pur si simplu din cauza ca ciplitorii respectivelor usi sunt niste blonzi cu ochii albastrii ? Cand ne bombam piepturile si racnim ca nu toti romanii sunt hoti, criminali si violatori, ca mai muncim si cinstit prin Italia, inainte, ne privim in oglinda ?
Sigur, exista si exagerari speculate de politicienii italieni. Insa, cu siguranta, ele se muleaza pe fondul unei nemultumiri si iritari crescande ale italienilor de rand la tot ceea ce inseamna romanesc. A “europenilor” care se pricep de minune la a poza in victime, la a se da raniti si loviti in careu si mai ales in aruncarea responsabilitatii in carca altuia. Aceeasi “europeni” care , atat in interiorul granitelor cat si in afara lor, continua sa ramana corigenti la materia asumarea responsabilitatii.
Sa fim seriosi !
E comod sa driblam asumarea faptelor conationalilor, e convenabil sa taci ca presedinte, ca prim-ministru sau ca ministru de externe sau al internelor (dupa ce revii din Italia) si sa te dai ranit doar ca sa negi niste evidente. Insa, de exemplu, daca de maine ne-ar “cotropi” vreo cateva sute de mii de chinezi sau indieni si-ar incepe sa …comita magariile mailatilor de prin Italia, oare cum am reactiona ? Pretinzand ca nu exista asa cum facem zilnic cu pistolarii craioveni si hotii din pietele Romaniei ?
Sau tot cu petitii on line si taceri prezidentiale ?

p.s; Si pentru ca tot imi este blogul accesat din ce in ce mai des de pe i.p.-uri de STS (serviciul de telecomunicatii speciale) si cred ca nu doar “globul meu meu (aud ca si alte globuri patesc asta), daca tot tin sa imi dovedeasca, zilnic, ca sunt unica institutie din Romania care ia bloggerii in serios, se poate ca unul din angajatii institutiei in cauza sa ii transmita domnului Traian Basescu ca as dori sa ii aud opinia asupra acestei probleme care priveste statul roman cu prima ocazie cand mai apare pe la iRealitatea ? Nu de alta dar chiar as vrea sa stiu pozitia presedintelui Romaniei , aia oficiala nu cea comisa la iesirea de prin carciuma, si intr-o problema care intereseaza tara in care traiesc. De PD-Lashii lui m-am cam plictisit.  Multumesc.