In cel mai recent sondaj menit sa cuantifice si mai apoi sa stabileasca popoarele fericite ale secolului XXI , supercomfortabilii elvetieni abia au intrat in top. Numai 3,6 procente din populatia aglomerata in Tara Ciocolatei, bricegelor si a ceasurilor muzicale pe baza de cuc (pe care am auzit ca-i importa, cei autohtoni fiind lipsiti de vigoarea necesara ) au realizat ca a avea un mijloc de transport comun punctual si a purta dintii altcuiva nu inseamna totul in viata.
Asta in timp ce francezii, singura natie care trateaza orice intrebare si chestionar la modul serios, sunt fericiti ca nu sunt nefericiti. Ma rog.
Cea mai importanta informatie se gaseste in coada listei: tara cu cei mai nefericiti oameni.
M-as fi gandit la Nigeria daca tot e sa ne apropiem cat mai mult de ideea lui Lucifer despre iadul pe pamant.
Adica locul acela unde nu exista culturi agricole de care sa se ocupe sau fabrici in care sa munceasca cei multi, unde disperarea si deznadejdea aproape ca se pot gusta si mirosi iar orasele sunt, de regula, construite in jurul unui dus si unde mai exista un joc de fotbal de masa care pare sa-i amuze pe copii malnutriti chiar daca mingea s-a pierdut cu mult timp in urma. Cam pe vremea cand “imperialistii” le exploatau resursele de petrol in schimbul cate unui bax de Coca-Cola. Pentru ca acum au peste 70% din populatia rurala in viata (inca) care traieste sub nivelul unui dolar pe zi si 90% sub limita a 2 dolari pe zi.
Ar fi fost un bun exemplu de loc populat cu disperati dar, se pare, altundeva e chiar mai rau. Finalanda, poate ?
Un gand destul de rational.
Chiar daca faci parte din “lumea intaia” cu telefonul tau mobil de ultima generatie, cu o familie bogata si o sotie draguta,nu mi se pare deloc simlu sa-ti petreci intreaga iarna inghetzand de moarte si toata vara mancat de tantari mari si cu capetele cat tractoarele.
Nu-mi imaginez ca sunt teribil de fericiti nici cei care traiesc in Afganistan, desi indraznesc sa cred ca te poate incerca un anumit gen de satisfactie atunci cand mergi seara la culcare, gandindu-te: “Pai, cel putin, nici astazi nu am fost impuscat”
Cand ajungi sa te gandesti mai atent iti dai seama ca lista tarilor in care ai o scuza sa fii nefericit e uriasa.
Nici Irakul nu lasa impresia ca ar fi un concurs de distractie si nu sunt sigur ca mi-ar placea nici in Brazilia, fiind obligat sa ma plimb peste tot intr-un chilot tanga doar ca sa pot demonstra ca nu posed nimic valoros de furat. Apoi mai exista acea parcela de mizerie care se intinde de-a lungul autostrazii Kinshasa, in inima Africii.Un pamant al mustelor, tantarilor, foametei si HIV-ului. Un pamant care submineaza ideea a asistentului social roman; oricat de calit in lupta ar incerca sa se dovedeasca. Insa sondajul a aflat ca poporul care e cel mai putin satisfacut cu viata decat oricare altul este …. ( rapait de tobe ) … cel italian.
Ah, acum daca i-am mentionat, e evident.
Petrecand anevoie acele lungi seri de vara fierbinte pe dealurile din toscana, cu ceva branza si o sticla sau doua de Vernaccia din San Gimignano. La dolce vita ? Doar o expresie , in italiana, pentru “bastarzii nerecunoscatori”.
Chiar daca ne bagam nasul in locurile intunecate si secrete ale Italiei, tot nu gasim prea multe aspecte de care sa ne plangem. Maifa s-a cam subtiat bine de tot in ultimii zece ani, si cum ar putea ei sa se planga despre coruptia lui Silvio Berlussconi cand toti au nevoie de o palma peste mana ca sa se trezeasca din somn dimineata.
Se pare ca tinerii italieni se plang de faptul ca trebuie sa locuiasca in casa parinteasca pana la varsta de 72 de ani, dar asta e pentru ca isi cheltuie toti banii pe costume si masini Alfa Romeo in loc de ipoteci.
Desigur, inteleg ca exista neajunsuri in a trai in Italia. Probabil e cam enervant sa trebuiasca sa-ti expediezi scrisorile din elvetia daca vrei sa aiba o sansa sa ajunga la destinatie, plus ca m-as plictisi rapid daca ar trebui sa fiu omorat in fiecare zi pe autostrada. Dupa care urmeaza problemele cu sotia. Intr-o buna zi, stii asta cu o certitudine absoluta, vei veni acasa de la serviciu si vei afla ca frumusetea rapitoare cu care te-ai insurat si careia i-ai spus la revedere in dimineata aceea se clatina pe strada intr-un sac negru, cu niste sani care arata ca sase saci de cartofi.
In plus, noi credem ca nemtii n-au simtul umorului si se gandesc doar cum sa munceasca cat mai serios, dar cel putin Hans gaseste macar unele lucruri ca fiind amuzante: cei care aluneca pe coji de banana si Benny Hill, de pilda. Luigi, pe de alta parte, nici macar nu rade la vederea unui fund. Intr-o tara in care stilul inseamna totul si la bella figura dicteaza ceea ce trebuie sa mananci, cu ce te imbraci si cat de mult sa bei, nu exista loc pentru neajutorarea veseliei
Dar nu cred ca e suficient.
Sa te necajesti foarte tare din cauza faptului ca sotia ta se umfla ca un balon si sa nu fii in stare sa razi de serviciile postale ineficace din tara ta nu e un capat de lume, si sa ai un prim-ministru excroc si afacerist e o chestie pur si simplu normala. De inteles chiar si aici, in Romania.
In loc de concluzie, mai adaug ca tocmai am citit rezultatul altui sondaj care sustine ca Romania e cea mai necinstita tara din lume.
Asa ca atunci cand 91.5% dintre noi afirma ca suntem fericiti, e limpede ca mintim.
P.S.: ii cer respectuos scuze domnului Mihnea Dumitru in eventualitatea in care maniera aleasa pentru a-i sa-i populariza initiativa nu a fost chiar pe gustul domniei sale insa, cu siguranta, am facut-o cu ganduri bune si nicidecum cu rautate.
Blegoo (1)
