Pe la inceput de Octombrie, la ceva vreme dupa ce spumegatorii de serviciu se mai linistisera, mi-am exprimat pareri pe marginea a diverse cutare una-alta cu pretentie de cultura romana. Respectivele opinii, cel putin deocamdata, nu intentionez sa le schimb si nici nu cred sa existe motive pentru care s-ar cere amendate insa e important sa punctez noutatile (cele demne de luat in seama, desigur) atunci cand apar.
Iar atunci cand Horia roman Patapievici protesteaza si reproseaza e chiar foarte tare, frate !
Chit ca nu se poate numi noutate atunci cand cineva, in Romania, ridica glas pe teme de bani sau “huo, guvernoiule!, chiar ca merita sa clickuiti pe link-ul de mai sus.
Ce scrisoarea lui Neacsu, a coanei Zoitzica sau beletzel fluturat in direct de Elena Udrea ? In secolul XXI, atunci cand vine vorba de cultura pe bani multi, genul epistolar poate si trebuie sa fie de tip “scrisoare deschisa”. Asa-i modern , asa-i captivant pe final de 2008. Si nu in ultimul rand, ajuta la creionarea (involuntara, chipurile, dar neaparat intr-o multitudine de nuante de alb pur) expeditorului in antiteza cu destinatarul de fatada (cata vreme, randurile sunt scrise pentru noi, cei multi) si obligatoriu de un negru bau-bau dincolo de orice dubiu.
Asadar, kulturalul Patapievici protesteaza deschis fata de ciuntirea bugetului ICR-ului cu vreo 40 de procente. Apeland la plasticitati pretioase de genul “amputare” si respectiv “crima”, “strigăt de disperare şi de amărăciune”,subliniaza ca s-a lovit in special “Direcţia Arte Vizuale”, “Direcţia de Relaţii Internaţionale” si “Direcţia Români din Afara Ţării”. Nu de alta dar, intre timp, onor seful de la ICR (s-) a ajuns si vicepresedinte al retelei Institutelor Culturale Nationale Europene si dupa cum bine se stie, obrazul subtire cu cheltuiala se tine.
Se face vorbire in respectiva scrisoare de dusmanii politice pe care le-ar nutri primul-ministru fata de H.R. Patapievici (numit in fruntea institulului de Traian Basescu, pentru cei care au deschis televizoarele abia la pauza), de subfinantare si netezirea drumului spre desfintarea insitutului, nerespectarea angajamentelor externe deja antamate. Probabil pentru a NU se vorbi despre recomandarile Curtii de Conturi la ultimul control pe linie de proceduri contabile, refacerea inventarierii activelor si pasivelor si mai ales completarea in conditii legale a dosarelor de achizitii publice. Notati, va rog, eleganta si blandetea termenului recomandare.
In mod normal, e cel putin aberant ca un Institut Cultural a carui principala menire este sa promoveze cultura nationala in tara si in lume, sa se planga de ingerinte politice. De, sa zicem, persecutie pe motive politice cand, la fel de normal, ar trebui sa fie legat doar de ceea ce reprezinta excelenta in cultura romana fara a avea nimic de-a face cu jocurile politice.. Insa ce te faci cu legea (din 2003) dupa care se guverneaza acest institut si care necontinand minime elemente care sa dea legitimitate conducerii, o transforma (vrand-nevrand) in trompeta prezidentiala. Poate, zic, domnul Patapievici nu si-a dorit si nici nu isi doreste sa fie o goarna Basesciana - desi, sincer, ma indoiesc- insa cata vreme poate fi numit sau revocat doar de presedintele in functie fara ca legea sa specifice criterii la modul explicit pentru oricare din aceste actiuni ce altceva decat un aservit politic ar putea fi ? Nu a venit la conducere prin concurs, printr-o competitie directa cu alti intelectuali onorabili, morali si decenti.
I-a fost daruita o sinecura politica pe care si-a insusit-o, fara nici cea mai mica grimasa de nemultumire, spre folos personal. De ce s-ar plange, acum, de prigoana politica cata vreme deciziile nu sunt luate in urma unor dezbateri publice cu cei care ar avea un cuvant serios si credibil de spus ci, discretionar, de un grup restrans de apaludaci prezidentiali noii chiaburi ai culturii romane ?
Competite nu exista, competenta nu exista, dezbatere publica nici atat; de consultarea opiniei publice ce sa mai vorbim. Exista doar o bizara si de neinteles fascinatie pentru putere din partea unor oameni care dezamagesc profund atunci cand dovedesc lipsa de caracter si moralitate si nu in ultimul rand, la 20 de ani dupa disparitia lui Ceausescu, subordonarea (in continuare a) culturii unor centre de putere discretionare.
Acestea subliniate, mi se pare cel putin deplasat ca domul Patapievici sa foloseasca exprimari de genul “amputarea bugetului ICR pe anul 2009 cu 40%, fapt care împinge institutul la desfiinţare.” Sau, opinii ca ale vicepresedintelui ICR , Mircea Mihăieş “Este o sabotare neruşinată din partea unui om (prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu, n.r.) care ne consideră adversari politici, pentru că, din punct de vedere profesional, nu are ce să ne reproşeze”
Guvernul sustine ca s-au taiat anumite sume si s-au redus cheltuielile pentru agentii si institutii avand in vedere perioada de austeritate economica locala si mondiala.
Inchei cu un citat din Horia Roman Patapievici ( Omul recent) despre “amputari” “câţi oare dintre noi - oameni recenţi ai unei lumi din ce în ce mai recente - mai posedă discernământul de a pricepe că orice progres din vizibil se face pe seama unor amputări în invizibil ?”
Si concluzionez: vorba aia, ce raton la veveritza, ce pionier la ecluza ? Sa ne scriem (mai) des !
Blegoo (1)
