December 29, 2008

2008 La Final

Inclus in: Week-End Cojones — WhiteWolf @ 12:16 pm

Imi Poti Ura “La Multi Ani”. Nu Musc, Azi :)

Am mai imbatranit (eu astazi, voi, fiecare dupa bunul plac) cu un an. Fanilor variantelor optimiste le adaug un simplu ” uite ca sta sa se incheie si 2008 si nici n-am pierit, nici nu suntem foarte tristi din cauza ca Brucan a profetit corect sau ca, inca, nu putem avea certitudinea ca am fi vazut luminita de la capatul tunelului”.
Asadar, inca o data, cu tot curajul si toata indreptatirea mioritica,  las’ ca merge !
Vroiam sa va multumesc atat celor care v-ati ostenit sa cititi sau sa au ( mai ) si indraznit cate un comentariu pentru timpul acordat in tot 2008- ul care se incheie. Claudiu, lupul alb, WhiteWolf (vi) se inclina cu respect.
Nu stiu, chiar nu stiu daca in 2009 am sa mai am chef sau timp de blogul asta insa, pana una-alta, va ofer o posibila reteta pentru un 2009 (mai) bun.
Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune,mandrie, ura, invidie, frica, irascibilitate si stres.
Se imparte fiecare luna in 28-31 zile, dupa caz,astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an!
Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste, 1 parte umor. Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta, un praf de bun simt si… o picatura de speranta! Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi iubire din belsug… Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste cu frunzulite de curaj si incredere in sine.
Se serveste zilnic, cu bucurie, alaturi de ceasca de cafea din fiecare dimineata!
Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea:
- Un An Nou darnic si bun, prieteni!

An Nou Fericit !

 

December 23, 2008

Taxa de protectie spirituala

Inclus in: La Marlania — WhiteWolf @ 11:01 pm

 In primul rand, de prostit, (inca) in prostie, prostimea.
In al doilea rand, pretext anual (deloc singurul, din pacate) de jecmanit multimea. Sau, tot prostimea mai sus pomenita
In al treilea rand, intr-o tara in care actul de “a da spaga” e aproape sinonim cu “a respira” si la fel de firesc ca si respiratul , ar fi ilogic ca preotii sa fie exact exceptia.

16.30-17 FIX !

 Sa nu ma intelegeti gresit.
Am tot respectul pentru preotii care s-au hirotonit din chemare si care, indiferent de numarul lor, de locul unde slujesc, sfarsesc prin a fi cunoscuti, recunoscuti ca adevarate modele spirituale.
Care, prin simpla prezenta, prin statura, gesturi, mimica si puterea cuvantului iti aduc aminte ca divinitatea exista si nu trebuie luata in ras.
Textul meu se naste din deranjul pe care (cred) orice om normal il resimte la vederea unui fluturas ca cel mai sus.
Niste barbosi (sa-i numesc preoti ar fi chiar strigator la cer !) care pretind ca il reprezinta pe Dumnezeu , aproape intotdeauna tarifat si la date fixe, nu rateaza absolut nici un prilej de a mai aduna un ban gramada, o paine alba de ingrasat porcii.
Preoti de cartier”, cu mult tupeu, inlocuiesc apostolatul cu anunturile lipite in scari de bloc si de Craciun, Boboteaza si Pasti, in mod organizat,  se asigura ca lumea e pregatita sa le dea un ban gramada. O atentie, o spaga mica, niste bani de lumanari…
Fiind in negru, li se pare absolut firesc sa se transforme in niste mosi Craciuni pe invers; hainele rosii inseamna ca da darul, haina neagra inseamna ca (nu se jeneaza, deloc ! ) ia darul
raidurile de colectare sunt organizate brici.
Unul sau doi seminaristi, folositi pe post de sageati, bat din timp la usile celor din asociatia de proprietari sau (dupa caz) chiriasi. Bat asa, ferm, cu tupeu crestin. Oamenii trebuie sa fie pregatiti ca de, preotul nu are timp de pierdut. Mai sînt o gramada de crestini de taxat cu prilejul Nasterii Domnului.
Cand apare nenea preotu’, intotdeauna este extrem de grabit. Bolboroseste inteligibil si pe repede inainte o rugaciune, lalaie un “Doamne miluieste” lung si gata. 15-20 de sec, exact cît un spot la televizor.
Inutil sa incercati sa-l miluiti -la randul vostru- cu orice arata cat de cat apetisant si miroase a proaspat gatit: intotdeauna va va refuza politicos pentru ca , aproape imediat,sa va spuna ca se grabeste dar ca primeste “orice ajutor” Nu pentru el, ci pentru Biserica, bineinteles.
In acelasi limbaj de cartier, traducerea este poate fi una singura - Marca banu’,ba, n-o mai da cotita ca si cum nu ai intelege.
Traditii ? Religie ? Deloc la oha, las ca merge