:: WhiteWolf :-: Las Ca Merge ::

“…. Luptele, care pun fata in fata in special caini din rasa Pitbull, sunt precedate de pariuri de pana la 1.000 de dolari. O data jocurile facute, cainii Pitbull antrenati special pentru astfel de lupte sunt aruncati “in arena” si intaratati unul impotriva celuilalt. De cele mai multe ori, lupta merge pana la moarte, combatantii fiind “educati” sa nu faca nici un pas inapoi. In timp ce animalele isi sfasie beregata cu ultimele puteri, dupa ce, in prealabil, si-au scos ochii si sangele le tasneste din toate ranile, spectatorii ii indeamna “sa-si termine” adversarul. Scenele sunt de o rara cruzime, dar asta nu-i impiedica pe zecile de “iubitori de caini” sa participe si sa se bucure de spectacolul oferit de astfel de lupte …..”

 Din cand in cand citim, vedem, auzim despre chestii asemanatoare cu citatul de mai sus. Si marea majoritate nu intelegem cum naiba poate gasi cineva satisfactie privind la doi caini care se rup in doua. Insa, pana la urma, de ce suntem socati ?
Pitbull-ii folositi in lupte nu seamana catusi de putin cu ghemotoacele blanoase care dau buzna la micul dejun salivand si ridicandu-se pe labutele din spate in speranta ca le pica si lor o bucatica. Au fost nascuti si antrenati de foarte multe generatii pentru a lupta. Si atunci cand nu o fac, din prea multa plicitiseala, mai halesc cate un bebelus sau copilandru. Adica fac chestii exact pe placul stirilor care conteaza si a televiziunilor numarul unu.
Si ma gandesc ca incercarea de a determina un pitbull sa duca o viata linistita, citind poezii sau insotind orbii la traversarea strazilor este la fel de imposibil ca si a il determina pe Emil Boc sa nu mai stea pres in fata Basexului. Altfel nu se explica de ce sunt atat de multe tarile unde genul de lupte pomenit este strict interzis
Undeva prin secolul 19 luptele intre caini devenisera o problema atat de mare incat in 1835 Marea Britanie a fost prima tara care le-a declarat ilegale. De-a lungul timpului aproape toate tarile din lumea civilizata (plus Statele Unite) i-au urmat exemplul. Si cu toate acestea, oamenii continua sa organizeze lupte intre caini. Isi asuma riscuri. Cheltuie bani; nu putini
Isi antreneaza cainii si mai apoi se intalnesc prin cele mai ciudate locuri unde isi pun la treaburi ilegale cainii ilegali
Desigur, “fanii ” acestui gen de sport vor continua sa sustina ca e vorba de ceva traditional, ca inca de pe vremea imperiului roman cainii razboiului faceau aceleasi lucru doar ca impotriva inamicului. Sau ca in Japonia secolului XIV, cainii de lupta puteau inlocui moneda curenta cand venea timpul sa se plateasca shogunului taxele. Si bineinteles ca asta este si va ramane un mare non-sens, acum, in secolul XXI. In 2009, de exemplu.
Cand n-avem nici o problema cu a impusca un papagal sau (din greseala si fix intr-un coi) un ministru al agriculturii cum, la fel de bine, nu avem nici un fel de problema cu a manca piciorul din fata a unei vaci, laba unui urs sau pulpa unui porc ori a unei caprioare. Ne uitam in masa (46,363,430 views) cum un leu si un crocodil sfasie o rumegatoare in Kruger sau la documentarele sangeroase ale naturalistilor (in goana dupa audienta)  de la Discovery say Nat Geo Wild. Care, incontestabil, o au. Uriasa, adica.
Si cu toate astea, in lumea civilizata, nu putem accepta ca oamenii sa organizeze lupte intre caini. Bunul-simt spune ca e gresit.
Si atunci, ce ar trebui facut ?
Ca de obicei, guvernele cred ca orice poate fi rezolvat cu si mai multe legi si o mai aspra aplicare a lor prin forte speciale care sa fie incropite si antrenate cat mai rapid. Natural, nu ma refer aici la Romania unde politistii sunt inca ocupati cu amendarea biciclistilor, a carutashilor si a soferilor fara centura care vorbesc la mobil.
Femeile cu parul cretz si sani deceptionanti vor continua sa sustina ca totul se poate rezolva daca vor fi interzise jocurile video cu exces de violenta si mai multi bani vor fi cheltuiti pe educatie. Iar drojdierii vor sugera ca totul se datoreaza recesiunii care inchide tot mai multe carciumi de cartier si nu le mai ramane alta alternativa. Iar in ceea ce ma priveste pe mine, am convingerea ca mersul lucrurilor poate fi modificat la modul cel mai simplu si definitiv prin furnizarea unei alternative la luptele de caini. Pe scurt, sa cautam un alt animal care sa poata fi folosit in locul cainilor.
Ursii imi par greoi. Pasaretul nu poate fi considerat alternativa deoarece cocosii o comit chiar si mai traumatizant decat patrupedele continuand sa lupte chiar si dupa ce le-a picat capul din cauza decapitarii. Fluturii , cred, ar fi plictisitori si de categorie mult prea light. O posibila solutie ar reprezenta-o elanii care oricum isi petrec viata incercand sa-si scoata reciproc ochii cu coarnele. Insa ma tem ca e putin nepractic sa-ti cresti si sa-i inmultesti. Asa ca ce ziceti de oi ?
Exista o gramada de avantaje printre care si acela ca oaia e unica in regatul animalelor. N-au cine stie ce constientizare a propriei valor si nici vreo dorinta deosebita de a trai.
Posibil sa credeti ca noi, oamenii suntem plini de imaginatie cand vine vorba sa ne sinucidem. Ne aruncam in fata trenurilor, sarim de pe zgarie-nori sau stanci, ne taiem venele, inghitim medicamente sau ne dam foc. Unii se duc chiar si in Elvetia in vizita. dar adevarul e ca atunci cand vine vorba de arta sinuciderii, suntem amatori in comparatie cu oaia
Marginimea Sibiului are ‘jde mii de hectare de pastoral dar va asigur ca toate oile aflate in zona se vor inghesui pe orice petec de carosabil pentru a-l traversa exact cand trece pe acolo Groparu cu furia visinie. Tot oile sunt singurele animale care n-au nici o problema cu a-si pocni capetele de ziduri , nu pot dezvolta boli care sa nu fie cunoscute, tratate si vindecate de medicina veterinara. Si nu in ultimul rand, mai exista un motiv pentru care cred ca merita luate in calcul.
Le place
Cand nu sunt masini care sa treaca peste ele si nici ziduri ori garduri ori idioti in care sa dea cu capul, isi consuma timpul fugarindu-se reciproc in incercarea aproape continua de a-si fractura craniul. Imposibil sa nu fi vazut asta pe youtube.
E plin netul de oi dilite, care se invart ametit-amuzant in cerc si din cand in cand mai si pica in coada dupa ce au sarit prea mult la cap.
Luptele de caini televizate au fost, sunt si vor fi condamnate chiar si pe intinderea veveveului cu punct ce o fi in coada. Insa sunt convins ca luptele intre oi ar fi culmea comediei televizate si on-line sezoane de-a randul. Iar privitorii se vor inmulti exponential fara mari eforturi atat de rapid incat pitbullii vor cadea in uitare in mod natural. Satisfactiile oferite de oi pur si simplu vor fi superioare.
Si nu in ultimul rand mai exista un avantaj. Spre deosebire de latratori oile nu-si folosesc dintii si ghearele. Asa ca moartea e improbabila Insa si in cea mai nefericita situatie , cea a unui accident nedorit, cadavrul nu se va arunca si nici nu se va pierde in mod inutil. Pentru ca, spre deosebire de caine, oaia poate fi garnisita cu o gramada de condimente gustoase si gatita intr-o multitudine de feluri. Toate delicioase.
In (fireasca) concluzie, asta lipseste din mintea legislatorilor . Putina gandire laterala.
Si poate n-ar fi rau ca liderii sa inteleaga ca nu vor reusi sa opreasca niciodata luptele intre caini prin legi indiferent cat de aspre. Dar activitatea generatoare de cadavre poate inceta daca se ofera ceva mai amuzant si mai bun in loc.

p.s; Am nasit acest post pentru ca n-am dorit si nu doresc sa ma inscriu in corul celor care tot incearca sa pronosticheze daca se rupe sau nu se rupe. Sincer ? Putin imi pasa daca se rupe cate vreme stiu clar ca, de 20 de ani li se rupe incontinuu. Si de mine si de voi
In plus, prea-si arunca pisica moarta de la unii la altii ca sa ii si cred. Ca-i pe bune, ca-i la shto plus oha, ca se rupe sau nu se rupe, e cel putin neinteresant cata vreme, in mod evident, li se rupe (tuturor) de noi. Dar daca se va intampla ceva de genul “hai sa-i rupem”, zau, am sa scriu

Despre gingasia femeilor am mai scris? Parca da. Nu-i nimic, mai scriu o data, dar despre un alt fel de gingasie, una care trebuie pusa intre ghilimele.
Daca m-ar intreba cineva cu cine e mai lesne sa te certi, cu un barbat sau o femeie, sincer, n-as sti ce sa raspund.
Teoretic, e mai usor cu barbatii, le servesti doua trei injuraturi si ai terminat povestea. In schimb, daca te certi cu o femeie si cochetezi - cat de cat- cu statutul de “gentleman”, va trebui sa investesti mai mult timp in cearta, sa-ti reprimi anumite libertati dificil de reprimat in asemenea situatii si care ar vrea sa zburde zglobii.
Am vazut recent o incaierare verbala televizata intre niste  “dive”  incrancenate si slobode la gura. Neimportante sunt atat numele lor cat si domeniul de activitate de vreme ce nu sunt nici primele sau nici ultimele si la o adica, cu efort minim, oricare dintre cititorii acestui post le poate numi. Importanta e incrancenarea dezbaterii, asemanatoare rau cu a mea; atunci cand nu gasesc ceva in dulap.
N-am reusit sa prind motivul si firul destramat al panaramei filmate, dar am inteles printre “fa”-uri, panaramo” si “curvo”, ca uneori ghioceii imprumuta prea mult din “gingasia” securiisi a batei stramosesti. O “gingasie” ce se scurge alene pe portiuni siliconate ale trupului, transformand ceea ce ar trebui sa incante ochiul, urechea si eventual spiritul, in baltoace cu apa murdara care “condimenteaza” mahalalele oraselor de provincie, construite pe malul Dunarii.
Desigur, uneori certurile au savoarea lor; nu si atunci cand la gura celor ce scormonesc cu batul prin jarul scandalului se ingramadesc toate partile anatomice pe care ni le acoperim chiar si atunci cand mergem la plaja, cand vocile devin groase, volumul “recitalului” e la maxim, iar cea mai veche meserie din lume e atribuita cu o larghete demna de strasnicele pomeni electorale.
Cand femeile trec sub nivelul precupetelor din pietze, e mai greu sa le iubesti, indiferent de forme, “vino incoace”, nuri sau alte ispite lumesti. Cand straiele domnesti si aerul de “dama bine” e schimbat cat ai zice peste cu costumul de mahalagioaica, simti o retinere in a plonja in bazinul cu sperante de candoare. Jalnic spectacolul, ranceda situatia.
Obisnuita concluzie: nu iubesc femeile care stapanesc mestesugul scandalului abject si manuiesc cu usurinta armele ce se regasesc indeobste in arsenalul unui individ grobian. Trebuie sa recunosc, fata de scandalul televizat despre care vorbeam, o cearta Geoana - Boc e un veritabil act de cultura.

Se spune ca gusturile nu se discuta. Se mai spune ca nu poti face nimic in gustul omului, ca nu i-l poti schimba nici intr-un mod pe care nu vreau sa-l numesc dar care, cel putin teoretic, numai a parfum discret nu miroase. Intre gust si moda a fost dintotdeauna o batalie; gusturile unora au dat tonul in moda, iar moda la randul ei a modelat gusturi.
Fireste, cuvantul “moda” reuseste sa ciuleasca indeosebi urechile femeilor, fie ca au unghii lungi, vopsite, fie ca le au taiate pentru a nu le incomoda in bucatarie. Si pentru ca nu traim la Milano, Roma sau Paris, va voi spune pe scurt o povestioara pe care am prins-o din zbor intr-un butic cu firma ultra-mega-super pretentioasa, despre care cred ca incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un bazar oriental acoperit (probabil unii se vor supara, dar sper sa le treaca). In fine, eroinele povestii sunt o vanzatoare cu figura obosita, cu ochii bine incadrati de niste maglavaisuri vinete si negre, cu parul blond, dar la radacini de un brunet capabil sa te induca in eroare si o tanara de vreo 25 de ani, nici prea prea, nici foarte foarte, dupa care, daca n-aveai altceva de facut, merita sa intorci capul.
Tanara voia sa-si cumpere niste blugi simpli, clasici, fara accesorii kitschoase si lucioase. Vanzatoarea, transformata subit in portavocea marilor creatori de moda, incerca sa o convinga cum stia mai bine, dupa puteri, dupa limitarile propriului vocabular si dupa vopseaua parului, ca: “- Treaba ta, da’ astia se poarta acuma, cu argintiu la buzunare si pe pulpa, aia simpli is depasiti, numai tarancile mai poarta”.
Nici mie nu-mi plac blugii cu sclipici, deci sunt varianta masculina a “tarancilor”.
Ce legatura are povestea asta cu titlul postarii ? Are.
Nu am inteles niciodata de ce esteticul primar trebuie calcat in picioare, la umbra argumentului natang “asa se poarta”. Nu am inteles de ce posesoarele unui mega-cur, mare, lat si bombat trebuie sa si-l scoata in evidenta zi de zi, de ce pustoaicele cu picioarele foarte subtiri poarta colanti bufanti (asa le stau), de ce o culoare naturala a parului trebuie ascunsa sub doua sute de grame de vopsea, fara ca vreun fir alb sa fi scos capul in lume, de ce portocaliul trebuie asortat cu verdele? C-asa’i “moda”. La Milano, la Roma, la Paris, sau in talcioc ?
Nu mai e frumos ce-ti bucura ochiul, e frumos orice iti agreseaza retina, numai sa fie “cool” si “trendy”. De dragul modei, al perechilor de ochi care se perinda pe langa tamplele tale, mergi si pe coate, incalti o pereche de tenisi asortati la o rochie de seara.
Sau ca sa nu te creada vanzatoarele din BUTIC vreo “taranca”.

* clipul asociat este strict cu titlu de exemplificare