:: WhiteWolf :-: Las Ca Merge ::

Daca ma intrebati pe mine, direct si din prima, va spun ca mersul pe jos este o mare stupizenie. Murdareste, e dificil, obositor, presarat cu multe pericole.
Si chiar daca ne petrecem aproape in intregime primii ani din viata invatandu-l, mai ales datorita lui riscam sa fim loviti de un fulger, sa ne calce o masina sau, mult mai des decat ni se arata la televiziunile “care conteaza”, sa fim atacati de o vaca.
Sa presupunem ca privim totul la modul comparativ. Da?
Ei, extrem de rar se intampla ca vreun motorizat sa sfarseasca salvat de un elicopter in comparatie cu tot felul de plimbatori pedestrii care, indiferent de anotimp, trebuie smulsi din falcile mortii direct de SMURD-zii aeropurtati dupa ce au reusit sa pice in cate o rapa sau sa se piarda in norii sau ceata muntilor inalti intr-una din acele zile pe care o credeam perfect senina.
Inteleg, desigur, ca ne este necesara abilitatea de a ne deplasa biped. Altfel ne-ar fi infinit mai greu sa ajungem, la nevoie, la frigider. Insa, asa cum spuneam mai sus, ideea de a merge la plimbare imi apare (in continuare) inutila si ridicola cata vreme se pot intampla doar doua lucururi; mari si late. Fie , dupa o vreme, te intorci de unde ai plecat (adica, acasa) si nu prea vad sensul pentru care, in principal, sa vrei sa iesi doar pentru o asemenea finalitate fie, sa risti sa te omoare ceva sau careva. Varianta care creste exponential odata cu nivelul de manelizare si Loganizare.
Stiu, nelinstitii din nascare se vor impacienta (pana la a da buzna) sa imi spuna ca atunci cand mishuni per pedes prin legendarele plaiuri ale Mioritzei ai macar sansa de a da nas in nas cu tot felul de plante si animale. Chestii pe care nu prea ai cum le vedea daca stai pur si simplu acasa jucand Call of Duty 4 la Playstation sau Postal 2 pe computer. Ei, nu. Pe bune ?!
Ultima data cand am verificat , Romania nu era nici macar atat de izolata sau salbatica ca Botswana. Si minunatul sistem de invatamant romanesc ne demonstreaza dincolo de orice dubiu ca in Rumenia nu exista “Hyaena brunnea” nici macar in Nordul Moldovei sau in Maramures.  Si nici lei in Dobrogea. Ca sa nu mai zic in gol despre dendrologie.
Sau despre facaturile alea de reportaje jalnice (cu per pedes-ul romanesc) ale iRealitatii care necesita o rabdare extrema pentru a si vedea ceva. Chiar si asa, cel mult apar un soarece de camp sau o gasca muta. Ambele, stupizenii clare. Ambele sustinand punctul meu de vedere: numarul total de animale interesante de la noi este zero.
De verzi chiar nu-mi pasa cand sustin ca altfel stau lucrurile cand esti intr-o masina.
Intr-una din duminicile trecute m-am trezit cu o mahmureala catastrofica. Si mi s-a recomandat ca si cura sigura nu o ciorba de burta ci, culmea absurdului, niste aer curat. Ma puteti crede pe cuvant, era absolut inutil sa incerc sa explic ca aerul din camera unde ma astepta Postal2 e la fel de proaspat ca si cel dintr-un parc sau o gradina. Asa ca neexistand copii iar vacile fiind adapate, s-au facut aranjamentele pentru a ma regasi cu prietenii cu care bausem cu o noapte inainte.
Pentru o dimineata pe plaiuri mioritice. In natura: aer curat, “tare” si ozonat.
Cativa au luat-o pe jos. Vreo doi si-au fortat norocul asezandu-se pe seaua a doua iepe blande, eu cu o familie proaspata proprietara de Range Rover (modelul vechi, patratzos si coltzuros, nu din cel cu rotunjimi si mecla zambitoare de fibra) am luat-o pe roti incercand sa nu vomitam in masina. Ba chiar, la un moment dat, cand ne lasam scuturati usor de campul inca umed si tocmai intram in padure, tipa a zis:
“- E doar o simpla plimbare, nu-i asa ?” Credeti-ma, era in eroare totala.
Chiar nu ai cum te plimba pur si simplu cu un Range Rover ! Màrãitul v8-ului diesel ravasea tot felul de vietati care, in mod normal, ar fi ramas ascunse ochilor unui plimbaret pe varful picioarelor. Caprioare tasneau din fiecare tufis, viezurii ieseau innebuniti din vizuini clipind panicati si alergand sa-si alerteze amicul shokàte (cel mai cautat animal din Romania “se gaseste in varianta maro,cu volanpic in varf,si coclender roz“) despre dihania pe patru roti, iepurii sareau demential in toate directiile fugind pentru viata lor, ca de obicei.
Doar o vulpe a indraznit sa ramana nemiscata si aparent indiferenta privind in directia masinoiului dintre copaci intr-un fel care te facea sa iti imaginezi ca tocmai incearca sa afle daca nu e vreun bebelush numai bun de halit pe bancheta din spate.
Pana la urma asta-i toata treaba cu salbaticia. Asa cum stie orice gonaci (amator sau de meserie), fazanul alege sa ramana nemiscat cand trece un om prin apropiere; insa daca respectivul face suficient de mult zgomot, mai devreme sau mai tarziu fazanul isi va lua zborul. Iar lucrurile se petrec absolut identic cu oricare (alta) vietuitoare.
Asa se face ca pana si in zilele noastre, un animal cu barba tremuranda sub o cagula va ramane in situ pana ce pericolul cu girofar si pulan va fi trecut. Asa se face ca un alt animal, identic, (nu neaparat cu barba si cagula) asezat intr-un v8 supra-alimentat va ravasi fiecare cuib, vizuina sau culcush dezvaluind rapid si pe deplin ceea ce obisnuia sa insemne glorioasa fauna a acestor meleaguri in vremea stramosilor.
Cu o singura activare a claxonului am starnit ba chiar am reusit sa speriem o familie de bufnite pe care, in mod normal, le poti localiza doar daca ai dispozitive de vedere pe timpul noptii si reusesti sa nu dormi cateva luni de-a randul. Dupa aceea trebuie sa ai taria de a rezista si mai multor saptamani de spitalizare si doar daca supravietuiesti procedurilor care te ajuta sa-ti revii din hipotermie apuci sa si povestesti ce ai vazut. Pot spune ca-mi plac bufnitele. Nu sunt un fanatic insa, oricum, sa vezi o pereche, in plina zi, comfortabil asezat in mijlocul climatizarii automate a Range Rover-ului chiar mi s-a parut senzational.
Mai tarziu ne-am reintalnit cu prietenii calareti.
Aratau speriati si secatuiti insa, in orice caz, mult mai bine decat plimbaretii per pedes care erau efectiv acoperiti cu noroi. Nici unii ,nici altii nu vazusera sau intalnisera ceva despre care sa simta nevoia sa povesteasca si pe deasupra, mahmureala era chiar mai nasoala decat la plecare. Mult peste a noastra.
Concluzionez spunandu-va ca nu pot vedea decat lucruri pozitive si laudative in orice e motorizat. Tocmai din cauza ca motorizarea a avut si are intrebuintari atat de diverse.
Iti foloseste la a ajunge din punctul A in punctul B (sau C, sau E, F… ) la fel de bine cum poate sa dovedeasca la aprecierea bunastarii personale - mai ales in Romania dar nu numai - .Poate speria ciori, poate produce incantare, poate indeplini rol de gonaci, de simpla si utila scula cum, la fel de bine, poate insemna si un amanunt de o frumusete exclusivista sau un dispozitiv muzical cu un sunet si o stereofonie extrem de reale. Un refugiu cu aer conditionat caruia nu-i pasa de soare si care, la fel de bine, te poate adaposti de ploaie.
Masina chiar este ceva care poate fi iubit, venerat sau urat in functie de starea de moment sau perioada zilei. O poti lustrui cum, la fel de bine, o poti si abuza sau murdari in cele mai diverse moduri. Sau, daca te cheama Daniel Pancu,  esti “fotbalist” in Romania si ai (bineinteles)  Infiniti, te poti urca beat la volan asigurandu-ti sanse majore pentru cativa ani de parnaie.
Punctum

E un real new entry cu sanse sa rupa topurile din segmentul on-line.
Nu-mi dau seama daca e doar simpatic sau intelignet manipulant insa am senzatia ca cei de la GMP ADVERTISING stau si-n spatele chestiei asteia care, chit ca nu pare, tot a campanie pute. Nu doar pentru ca exista suficiente similaritati insa e fooooarte pe stilul lor de a “desena” cu impact maxim. Si nu ma refer strict la design sau culori. Ramane ca timpul sa dovedeasca daca i-am nedreptatit sau nu insa, pana la urma, de ce n-ar juca la doua capete . Ca doar e pe bani multi
Pana una-alta, luati de click-uiti pe imagine daca mereu visati sa ii puteti scrie piratului. Inca mai e timp. Nu foarte mult, imi permit sa sper
Oricum, cei care nu se pot abtine sa click-uie pe tot ce prind, gasesc in postul asta si partea pro si cea contra. Asa incat, chiar daca si mie imi vine greu sa cred, Traian Basescu chiar a reusit sa devina subiect de postare pe blogul meu. Si inca de 2 ori

Si daca tot vorbeam de ciudati, hai sa va arat si cum se inseala , uneori, icon bloggerii facuti pe puncte si ras manzesc.
Captura are in clar data pe ea, postul inca exista pe blogul sau la mai bine de doi ani de cand ar fi fost cazul sa se vindece de naivitati si sa-si ceara scuze pentru inducerea (neintentionata, sper) in eroare a milioardelor de cititori fideli. Doar ca inca e devreme si nu s-a prins cum pica zarul. Asa ca nu se grabeste cu necesarele completari pentru ca opinia lui conteaza: e aproape un formator de opinie.
Daca Basescu va pleca, am sa va tin la curent; nu cred sa dureze prea mult pana incepe sa-l injure. Ca, de, se stie, cei de la iIrealitatea au fost sunt si vor ramane in veci politicaly correct. LOL