:: WhiteWolf :-: Las Ca Merge ::

 Alimentarea cu zgomote neintrerupte a unei celule in care se gaseste un prizonier a intrat in arsenalul metodelor de tortura dupa episodul WTC. Practica este interzisa in toate tarile civilizate care au semnat Convetia de la Geneva si mai nou se afla in ancheta chiar si in SUA, sub noua administratie, Obama.
Psihicul omului nu face fata unui asalt neintrerupt de sunete si mai devreme sau mai tarziu se instaleaza nebunia.
Cu toate astea, este exact ceea ce primim noi, romanii, cu prilejul fiecarei noi campanii electorale. Un sir nesfarsit de zgomote “albe”, promisiuni aleatorii care nu pot fi implinite, statistici care nu inseamna nimic si o amestecatura infinita de pantonime personale. Toate, dincolo de limita general acceptata in torturarea teroristilor.
De ce ?
La modul simplu, datorita faptului ca - in ciuda celor vehiculate- e ieftin sa sustii o campanie in mass-media pentru alegeri locale, generale, uninominale sau prezidentiale.
Spre deosebire de, sa zicem, un razboi, presa scrisa si televiziunile nu sunt nevoite sa cumpere bilete de avion, veste anti-glont sau minute de transmisiune pe sateliti supra-aglomerati pentru ca proprii corespondenti sa poata transmite “din teren”. Pentru contravaloarea unui bilet de tren la un intercity Timisoara- Bucuresti se pot umple ore intregi de emisie sau sute de pagini si daca cineva se va plange despre respectivul bombardament mediatic nu i se va spune ca publicitatea electorala aduce bani buni in bugetul trusturilor ci, pur si simplu ca e important pentru viitorul natiunii.
Hai, nu, pe bune ?
Daca apesi intrerupatorul de pe un perete, se aprinde lumina in incapere. Cand iti e foame te duci la market sau la piata si iti cumperi mancare. Cand esti obosit, te intinzi intr-un pat si dormi. Iar atunci cand te simti plictisit aranjezi sa te vezi cu niste prieteni sau sa iesi la un teatru. Si oricat ar crede politicienii ca e altfel, nimic din cele de mai sus nu are vreo legatura cu ceea ce ei cred ca ar conta pentru noi, oamenii din teritoriu.
Mai mult, sunt dispus sa pariez ca nici una dintre problemele existente in viata voastra in acest moment nu are ceva a face cu circul de ieri de la Tzebea, cu latraturile nationalist-demagogice ale lui Vadim sau indemnurile fals mobilizatoare ale lui Geoana. Si cu atat mai putin cu ceea ce tot se iluzioneaza ca decid cei care, vremelnic, populeaza Palatul Victoria
Copilul are probleme in abia inceputul nou an scolar ? Sotia sau sotul au o aventura ?
Nici una dintre astea doua nu vor fi rezolvate de alegerile prezidentiale ce (ne spun) sunt din ce in ce mai aproape. Si nu ar fi altfel nici daca v-ar minti ca votand un candidat sau altul prietenei voastre i se vor mari sanii sau v-ar creste sansele sa va cumparati un BMW X5. Voi concluziona in aceeasi nota.
Sunt aproape sigur ca nici unul dintre momentele glorioase ale vietii personale din ultimele (sa zicem) 3 luni nu v-a fost oferit de vreun politician.
A scris vreo unul dintre ei cartea care tocmai ati descoperit ca va place ?
Au regizat ultimul film care v-a surprins in mod deosebit ?
Va fac copii sa zambeasca sua cainele sa dea din coada ?
Absolut tot ceea ce va impresioneaza in mod placut - indiferent ca e vorba de un cozonac care a crescut frumos, un nou model de ATV sau condusul propriei masini - este si va continua sa fie total neafectat de alegerile prezidentiale ce bat la usa. Sau de cele locale, de cele parlamentare si uninominale.
In plus, indiferent in ce directie se vor duce voturile majoritare, cei de la apa-canal vor continua sa mareasca tarifele, firma la care castigati salariul va supravietui, drumurile vor ramane tot nereparate si modernizate, Politia va continua sa mentina legea si ordinea (cu exceptia Romaniei, desigur), medicii vor continua sa se ocupe de bolnavi chiar daca n-au nici de unele iar Dan Diaconescu va continua sa o caute, la fel de neobosit, pe Elodia.
Nu de alta dar, cum e si cum nu e, avem o tara, niste sisteme (atat cele legale cat si cele ilegale) si o infrastructura (oricat de cacacioasa ar fi) care vor continua sa functioneze cu ale lor bune si rele indiferent cine e presedinte sau unde decid sa isi risipeasca restul vietilor lor sutele de parlamentari platiti de la buget.
Toate cele de mai sus sunt shemnuite intr-un mod invizibil de niste consilii (hai sa le zicem) mai mult sau mai putin locale; de oras, de cartier, de scara, de ierarhie in firma, de cai putere pe sosele, de drumul spagii in natura, de interese mai mult sau mai putin de grup sau mafiote. Unele se vad, altele nu. Fapt e ca se simte din ce in ce mai mult ca nimic din ceea ce se intampla nu mai prea are legatura cu Senatul sau Camera Deputatilor.
Asta este, cred, si principalul motiv pentru care se tot dau de ceasul mortii sa apara pe ecrane si sa ne explice ca si ei au un rost pe lume sau ca, eventual, fara onor Guvernoiu sau cel mai regional Shuvitzat, nu ne-am descurca.
In mod concret, din ianuarie 2009 si pana in momentul prezent, cam de ce au fost platiti parlamentarii ? Si cu ce anume au intervenit in bine in vietile noastre ? Oricat de binevoitor m-as gandi nu gasesc nici macar un argument pentru care sa accept ideea ca onor “Guvernul Romaniei” imi vrea binele. Tot de la 1 Ianuarie 2009 si pana azi.
Sigur, a existat o gramada de galagie in mass-media.
Luari de cuvant penste luari de cuvant. Argumente si contra-argumente dintre cele mai diverse, combateri la greu si tot ce mai stiti ca siluieste micul ecran. Insa, cu exceptia faptului ca as fi un instalator, angajat in armata sau vanator de vulpi, pentru mine n-au facut nici o diferenta. Si nici pentru voi, cei care cititi acest text !
Ne trezim, mergem la job-uri, platim facturile si apoi mergem la culcare. Si toate strategiile lor au fost si continua sa ramana ingrozitor de irelevante.
N-as vrea sa ma suspectati de partizanat politic sau ca as sustine o idee aberanta de genul “nu avem nevoie de lideri”.
Avem si vom avea intotdeauna nevoie de cineva care sa reactioneze la cererea americanilor de a furniza mai multi soldati in “fortele de mentinere a pacii” sau atunci cand guvernele tarilor africane fac cereri pentru ajutoare alimentare. Insa am credinta ca ceea ce se cheltuie im mod din ce in ce mai putin justificat din banul public ar putea insemna niste economii extrem de eficiente daca n-am mai tine sute si sute de parlamentari plus un intreg aparat supra-dimensionat pe cheltuiala celor multi si (cred ei) prosti.
Ce-ar fi, zic, ce ar fi daca in locul a mii si mii de lipitori bugetofage, am adopta intreaga legislatie europeana pe absolut toate domeniile de activitate (de la justitie la invatamant si sanatate sau mass-media) si apoi am alege, la intamplare, o duzina de insi din registrele electorale pe care sa-i asezam intr-un hol de primarie si care sa ia decizii doar atunci cand e imperios necesar ?
Daca au putut Basescu si Boc, inseamna ca poate oricine altcineva. Nu-i asa ?
Si-n cazul in care, prin procedura alegerii la intamplare sa intampla sa se aleaga si vreun diliman de tipul Vadim care, de de exemplu, sa vrea sa invadeze Ungaria, decizia se va lua in functie de vointa majoritatii.
Vorbesc despre un for decizional restrans, benign si reactiv care sa inlocuiasca un guvern malign,care se pretinde proactiv cand, in fapt, reuseste doar un cancer generalizat si insignifiant.
La un moment dat, un poet al carui nume nu mi-l reamintesc acum a scris: ” cunoaste-ti noul sef; e asemeni vechiului sef”. Si a ramas in istorie ca si cel care a enuntat perfect mantra deziluziei terminale.
Ce-ar fi sa nu mai existe atatia sefi ? Sau chiar deloc ?