:: WhiteWolf :-: Las Ca Merge ::

motto: CREATORULEEEE ! …. SALVATORULEEEE ! …..

Habar nu am  daca a mai ramas ceva nerostit, neatins, nemacinat in malaxoarele neobositelor si zilnicelor dezbateri  din cutiile cu maimutze pe tema apocalipsei economice. Si nu doar ca “vine sfarsitu’ lumii , maicã, ca prea s-au inrait oamenii” dar, mai nou, se vorbeste si  despre lipsa de viziune dupa ce s-au dat solutii, s-a reconstruit economia din vorbe, s-a suflat peste ea cu viata, dar ea, mioritica, ramane tot la pamant, nemiscata, fara suflare.  Imi pare ca de fiecare data aud maneaua aia cu “Cine-o fi de vina, cine-o fi gresit?”, ca mereu se cauta vinovati, ca privitul inainte e interzis, iar solutiile sunt dizolvate de interminabile si obsesive raportari la trecut.
Chiar acum, cand scriu textul asta, iar ii canta a priveghi pitiBocului pe la televiziunile mogulilor dupa ce tanti curtea aia justa si constitutionala (ma intelegi…) i-a respins magaria cu taierea pensiilor. Ca sa-si dea demisia, ca n-are cuaie si nici onoare (de familist ?) daca nu o face; cutare-una-alta. Si absolut neinteresant cata vreme totu-i vechi si totu-i nou in Rumenia Lend. Asa ca mai bine o cotesc scurt.
Zilele trecute am dat peste un text zamislit aparent de fictiune, dar al naibii de real, pe care vi-l indes dinaintea ochilor, a mintii si, in final, a furiei.
Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: “Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. “Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci:
“- Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”. Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse:
“- Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere”. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului:
“- Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”.
Stolnicul il chema pe primul strajer, ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si il lua la rost:
“- Hei, ce tot strigi asa ? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”. Zis si facut. Intors la seful sau, strajerul se lauda:
“- Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”. Primul strajer merse la stolnic:
“- M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere! “. Stolnicul - repede la paharnic: “-Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere”. Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic:
“- Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”. Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapanitorului cetatii si glasui:
“- Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere”. Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta:
“- Hmmm. Cinci mere pentru cinci galbeni. Scump, foarte scump ! - si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!”.
Daca m-as exprima ca la emisiunile idioate cu traduceri in amor regizate, as spune ca orice asemanare cu personaje sau intamplari reale e intamplatoare. Nu voi spune asta, nefiind la respectivele emisiuni.
Rafalele de iluzii care ne bat zilnic pe umar si ne shoparlesc pe un ton familiar, de cartier “Hai ba, ca nu e chiar atat de naspa” (tot un fel de “las’ ca merge” dar, chipurile,  mai elaborat) au devenit alimentul de baza. Cautam prin tomberoanele sperantelor tot felul de iluzii si ne amagim ca in jurul nostru plutesc buna intentie, interesul, solidaritatea. Suntem victimele slujitorilor care au injumatatit banii si merele ? Poate. Dar daca suntem insisi slujitorii ?
Poate v-a placut cum am cotit. Poate va ganditi ca-i posibil sa raman asa daca nu (o) cotesc inapoi. Hai, de dragul vostru, incerc
Vi se pare mult daca imi permit sa intreb daca manelistii au sau nu un Dumnezeu al lor ? Da, stiu, bashtanii din dealul Patriarhiei sunt nitzel ocupati cu planurile alea in care s-au gandit sa puna lifturi la credinta ortodoxa si sa transforme biserica in supermarket cu hotel (sau hotel cu supermarket ?) intesand totul cu  plasme dr pana sa ascult “cantarea” plina de simtaminte religioase am crezut ca nimeni nu-l poate intrece in fantezii marlanesti pe Casian
Ce gospel nene ? Ce psalmi si Catedrale ale neamului ? Tiganii pocaiti dovedesc in mod clar ca sunt capabil de un “icumenism” demn sa dea clasa la orice moment Casianului . De aia ma intreb si va intreb daca au si manelistii un Dumnezeu al lor ? Si daca au , mamaia lor, o fi tot tigan ? Si se inebuneste dupa imnuri din astea de slava cu “creatorule”, “salvatorule” ?