:: WhiteWolf :-: Las Ca Merge ::

 Pur si simplu pentru ca din 2005 (<= pfoaai… aveam si atunci blogul! ) si pana acum nu s-a schimbat nimic.
Poate, cel mult, “vedetele” care participa la teledonuri si carat tiruri cu ajutoare; pe stil nou e vorba de Mona Pivniceru (de la echipa Justiticii) si Monica Tatoiu (din echipa “stie tot”: inclusiv cum se scapa de cancerul la san cu leacuri babesti). Vechea echipa a divelor s-au apucat de alte chestii presante Andreea Marin (Unicef)  de pampershi cu flacari violet in cur  Iar Mihaela Radulescu (SaCumperiChestiiPrinFrigider)  sa se travesteasca diminetile in Dani Otzil. Cat despre Botezatu, la cat de ocupat va fi sa se insoare sau sa ramana cel mai ravnit burlac din tara, trebuie inteles si scuzat. Asa-i cu homosexualii
Ei, nefiind nimic nou si obligat fiind sa-mi reorientez arealul lecturilor zilnice, recent, intr-un articol on-line, am vazut o fotografie care prezenta un batran intr-un decor de secolul nouasprezece iar dedesubt scria “Samuel Hahnemann, fondatorul homosexualitatii”. Mi s-a parut cel putin bizar. In parte pentru ca batranul din fotografie , cu pometi proeminenti, intr-o haina de stofa solida, arata la fel de gay ca Sean Connery, si in parte pentru ca eu credeam ca homosexualitatea fusese inventata cu mult inainte de 1800. Motiv pentru care m-am cufundat in articolul destul de lung care acompania fotografia si foarte curand curiozitatea mi s-a transformat in uimire. Pentru ca o dadea intruna cu medicina alternativa. Si numai cand am ajuns la sfarsit si m-am intors la fotografie sa-l studiez mai bine pe batran am realizat ce greseala facusem. Samuel Hahnemann nu era fondatorul homosexualitatii.
Era fondatorul homeopatiei ….
Ma suspectam de mai multa vreme ca a inceput sa ma lase vederea si ca poate o pereche de ochelari ar fi o idee buna. Dar intotdeauna mi-a fost teama sa ies in lume asa din pricina unui simplu truism. Nu toti cei care poarta ochelari cer un pumn in ochi. Insa toti cei care cer un pumn in ochi poarta ochelari.
Din nefericire lentilele de contact nu constituie o optiune, pentru ca daca nu ai ochi buni, cum le vei putea gasi atunci cand iti cad pe o mocheta de hotel viu colorata ? Sau la un meci de fotbal ? Sincer, deja am vazut prea multi oameni in patru labe strigand “Sa nu miste nimeni!” In plus, simpla idee de a suporta o scanare a retinei imi provoaca o stare de rau. Asadar, pus in fata optiunii de a purta lentile de contact sau de a avea scrotul mancat de o haita de caini turbati, mi-as da jos patalonii cat ai bate din palme.
De aceea, ultima oara cand am avut o ora de omorat, am intrat agale intr-un “optica” hotarat sa-mi cumpar o pereche de ochelari
N-a fost usor. Un anunt de langa standul de ochelari ma ruga sa stau la 25 de centimetri departare pentru a citi diverse siruri de litere, fiecare de alta marime. Perfect. Dar cum stii cat masoara 25 de centimetri intr-un magazin ?  Si-am cumparat un Evenimentul Zilei ca sa rezolv problema; folosindu-l ca sa imi plasez nasul in pozitia optima am realizat ca pot citi intreaga diagrama oculara, cine a realizat-o si adresa lor de web , fara nici o dificultate.
Teoretic ochii mei sunt in regula. Conform criteriului diagramei de care v-am povestit, erau cel putin o.k. Dar nu-i asa. Nu pot citi “Adevarul de seara”( sic)  la becul de 40 de wati al veiozei de pat, nu prea inteleg indicatiile de pe ambalajele medicamentelor si nici ce e listat in compozitia anumitor  produse din rafturile Selgrosului. Si nu pot citi nici meniurile din restaurantele careu au doar lumina lumanarilor pe masa.
In consecinta, pentru ca n-am vrut sa mai parcurg tot restul vietii mele mancand ceea nu trebuie, riscand sa ma otravesc cu medicamente contra-indicate metabolismului propriu si personal si in special ca nu-mi doresc sa mai confund homeopatii cu homosexualii, am selectat cele mai slabe lentile , dupa care am inceput sa caut niste rame. Ei, marturisesc ca mai ales la acest capitol lucrurile stau, in opinia mea, delirant. Si e putin zis !
E corect sa afirm ca majoritatea celor care au nevoie de ochelari nu mai sunt in floarea tineretii, Nu mai participa la preselectiile concursului “macho of the year” si nu prea obisnuiesc sa poarte chilotzãraia produsa de Bote asa ca, la modul simplu, as vrea ca cineva sa-mi poata explica de ce toate ramele sunt atat de universal cool si nepotrivit de moderne. Vroiam ceva din anii ‘70, stil Ray Ban aviator, probabil, poate chiar si un Lennon din perioada Yokko Ono insa tot ce mi se oferea era genul de rame purtate de directori de televiziune ( ex. Mihai Gadea, Mihai Tatulici ) fiorosi si deontologi sau  consumatori de tipul Radu Anton Roman. Niciuna dintre ele , eram sigur, nu mi se poatrivea, insa pentru a confirma acest lucru am pus o pereche pe nas si m-am uitat intr-o oglinda ca sa vad cum arat.
Era greu sa-mi dau seama exact, pentru ca tot felul de reclame si de nonsensuri despre sanatate si siguranta atarnau intre lentile care, pentru a agrava si mai mult situatia, erau acoperite de abtibilduri. Cat de stupida e povestea asta ? - in loc sa vezi cum iti vin ochelarii, te chinui sa zaresti printre toate tampeniile lipite pe lentile cum iti atarna niste etichete fix intre ochi
Dupa ce le-am dezlipit si le-am rupt pe toate (vanzatoarea se cam inegrise dar rezista cu darzenie), m-am intors la oglinda, doar ca sa constat ca nu vedeam deloc clar. Puteam foarte bine sa nu ma aflu in fata unei oglinzi.  Puteam fi un poster urias al vreunui extraterestru.Si-n mod cert creatura care se zgaia la mine avea fata lata de 450 de metri.
Si era acoperita de pete uriase, pulsande.Giiiizãããssss !!! Nu erau acolo cand ma barbierisem dimineata si cu toate acestea ma simteam acum de parca as fi fost atacat cu o juma de litru de gaz iritant. Si tot acolo, se mai vedea un intreg copac rasarind din nnasul meu. Cum se face ca fata de la tejghea  nu se gandise sa-mi spuna  ?
Intotdeauna ii atentionez pe altii atunci cand le atarna o fasie de hartie igienica din pantaloni sau cand camasa le e bagata direct in ciorapi, asa ca de ce nu m-a luat deoparte ca sa-mi explice ca un conifer gigantic crestea pe nasul meu direct dintr-un crater plin de puroi de marimea unei luni pline ? Vanzatori ticalosi !
Mi-am scos grabit ochelarii de pe ochi si am simtit un val de usurare atunci cand totul s-a intors la normal. Petele au disparut iar copacul s-a transformat la loc, intr-un fir de par scurt si rebel.
Nu-i de mirare ca ochelaristii sunt atat de iritabili. Asemeni vampirilor, acestia traiesc intr-o stare de permanenta spaima ca ar putea sa se surprinda intr-o oglinda
I-am dat naibii de ochelari si-am iesit in viteza, mai constient ca niciodata ca procesul de dezintegrare a inceput. Astazi e vorba de ochi, foarte curand imbatranirea va incepe sa faca ravagii prin alte zone mult mai importante
Ochelarii, prin urmare, pot face ca meniurile si gazetele ori etichetele produselor sa fie mai usor de citit, insa in acelasi timp ei aduc in prim plan, cu o claritate cel putin alarmanta, propria ta mortalitate.

motto: CREATORULEEEE ! …. SALVATORULEEEE ! …..

Habar nu am  daca a mai ramas ceva nerostit, neatins, nemacinat in malaxoarele neobositelor si zilnicelor dezbateri  din cutiile cu maimutze pe tema apocalipsei economice. Si nu doar ca “vine sfarsitu’ lumii , maicã, ca prea s-au inrait oamenii” dar, mai nou, se vorbeste si  despre lipsa de viziune dupa ce s-au dat solutii, s-a reconstruit economia din vorbe, s-a suflat peste ea cu viata, dar ea, mioritica, ramane tot la pamant, nemiscata, fara suflare.  Imi pare ca de fiecare data aud maneaua aia cu “Cine-o fi de vina, cine-o fi gresit?”, ca mereu se cauta vinovati, ca privitul inainte e interzis, iar solutiile sunt dizolvate de interminabile si obsesive raportari la trecut.
Chiar acum, cand scriu textul asta, iar ii canta a priveghi pitiBocului pe la televiziunile mogulilor dupa ce tanti curtea aia justa si constitutionala (ma intelegi…) i-a respins magaria cu taierea pensiilor. Ca sa-si dea demisia, ca n-are cuaie si nici onoare (de familist ?) daca nu o face; cutare-una-alta. Si absolut neinteresant cata vreme totu-i vechi si totu-i nou in Rumenia Lend. Asa ca mai bine o cotesc scurt.
Zilele trecute am dat peste un text zamislit aparent de fictiune, dar al naibii de real, pe care vi-l indes dinaintea ochilor, a mintii si, in final, a furiei.
Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: “Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. “Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci:
“- Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”. Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse:
“- Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere”. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului:
“- Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”.
Stolnicul il chema pe primul strajer, ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si il lua la rost:
“- Hei, ce tot strigi asa ? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”. Zis si facut. Intors la seful sau, strajerul se lauda:
“- Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”. Primul strajer merse la stolnic:
“- M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere! “. Stolnicul - repede la paharnic: “-Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere”. Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic:
“- Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”. Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapanitorului cetatii si glasui:
“- Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere”. Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta:
“- Hmmm. Cinci mere pentru cinci galbeni. Scump, foarte scump ! - si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!”.
Daca m-as exprima ca la emisiunile idioate cu traduceri in amor regizate, as spune ca orice asemanare cu personaje sau intamplari reale e intamplatoare. Nu voi spune asta, nefiind la respectivele emisiuni.
Rafalele de iluzii care ne bat zilnic pe umar si ne shoparlesc pe un ton familiar, de cartier “Hai ba, ca nu e chiar atat de naspa” (tot un fel de “las’ ca merge” dar, chipurile,  mai elaborat) au devenit alimentul de baza. Cautam prin tomberoanele sperantelor tot felul de iluzii si ne amagim ca in jurul nostru plutesc buna intentie, interesul, solidaritatea. Suntem victimele slujitorilor care au injumatatit banii si merele ? Poate. Dar daca suntem insisi slujitorii ?
Poate v-a placut cum am cotit. Poate va ganditi ca-i posibil sa raman asa daca nu (o) cotesc inapoi. Hai, de dragul vostru, incerc
Vi se pare mult daca imi permit sa intreb daca manelistii au sau nu un Dumnezeu al lor ? Da, stiu, bashtanii din dealul Patriarhiei sunt nitzel ocupati cu planurile alea in care s-au gandit sa puna lifturi la credinta ortodoxa si sa transforme biserica in supermarket cu hotel (sau hotel cu supermarket ?) intesand totul cu  plasme dr pana sa ascult “cantarea” plina de simtaminte religioase am crezut ca nimeni nu-l poate intrece in fantezii marlanesti pe Casian
Ce gospel nene ? Ce psalmi si Catedrale ale neamului ? Tiganii pocaiti dovedesc in mod clar ca sunt capabil de un “icumenism” demn sa dea clasa la orice moment Casianului . De aia ma intreb si va intreb daca au si manelistii un Dumnezeu al lor ? Si daca au , mamaia lor, o fi tot tigan ? Si se inebuneste dupa imnuri din astea de slava cu “creatorule”, “salvatorule” ?